Cuvântul de îndemn a fost
rostit după predica ținută la finalul Sfintei Liturghii,
oficiată la biserica Sfântul Ioan Botezătorul din
Constanța, cu prilejul sărbătoririi hramului.
Postat
la 11 Ianuarie 2009
Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul
Tomisului, a adresat ieri (07 Ian 2009) credincioșilor
constănțeni un îndemn la ferirea de avort și la protejarea
vieții.
Ierarhul Tomisului a constatat o practică a
credincioșilor neconformă cu rânduiala Bisericii Ortodoxe, și
anume trecerea pruncilor avortați cu premeditare pe pomelnicul
de iertare a celor adormiți.
Mesajul a fost rostit în contextul în care
Ierarhul Tomisului s-a referit la nașterea prin minune
dumnezeiască a Sfântului Ioan Botezătorul, urmare a rugăciunilor
părinților săi, preotul Zaharia și Elisabeta.
Ideea centrală a mesajului a fost aceea că
orice avort este o crimă care nu poate fi iertată decât după o
căință sinceră și îndelungată, dar și după salvarea altor prunci
de la avort: A ucide un prunc este mare păcat. Căci mama care
și-a avortat pruncul, l-a trimis pe prunc în iad. Este o mamă
crudă, este rea. Că așa a dorit ea, că ea l-a zămislit. Ea nu
mai este mamă adevărată, este o criminală pentru că nu lasă un
suflet, pe care Dumnezeu l-a trimis în pântecele ei, să trăiască
nu numai mama e vinovată, ci și tatăl.
Cine are acest păcat al avorturilor, se
răscumpără cu căință, cu lacrimi neîncetate, oprind de la păcat
persoane tinere care încă nu cunosc gravitatea acestor păcate.
De aceea, să luăm aminte la ceea ce avem de făcut și Dumnezeu să
vă lumineze să vă căiți în viața aceasta, că după pragul vieții
acesteia nu mai este timp de căință.
Totodată, Înaltpreasfințitul Teodosie,
Arhiepiscopul Tomisului a precizat și care este starea
spirituală a pruncilor avortați: un prunc care se naște și este
botezat este răscumpărat. Dar un prunc care nu este lăsat să se
nască, ci este aruncat ca un rău, deși el are viață în el, este
un prunc osândit la iad. El trăiește în întuneric până mor
părinții și Dumnezeu după aceea îl răscumpără, dar părinții se
duc în locul lui, că după pragul vieții acesteia nu mai este
timp de căință.