CINCINAT PAVELESCU

note biografice

1872, 2 Noiembrie: Se naşte, la Bucureşti, Cincinat Pavelescu. Arborele genealogic al familiei Pavelescu urcă în timp până la Banul Manta,figură reprezentativă în vremea domniei lui Mihai Viteazu

1883-1887 După absolvirea şcolii primare, urmează la Liceul "Sf. Sava", în aceeaşi clasă cu Ion Brezeanu şi Vasile Toneanu, având profesori reputaţi ca Anghel Demetriescu şi Sava Ştefănescu. In clasa a V-a, elevul "frumos ca un heruvim şi distrat ca o domnişoară", cum îl va caracteriza fostul coleg Ion Th. Florescu, începe să scrie versuri, debutând în Biblioteca familiei cu poezia Visuri triste, semnată P. C. de la Milcov.

1887-1895: Student la Facultatea de Drept din Bucureşti. Este perioada în care îi cunoaşte îndeaproape pe Al. Macedonski şi I. L. Caragiale.
1892 Se produce adevăratul său debut în nr. 2 al revistei Literatorul cu poezia Fecioara. Din noiembrie Al. Macedonski - prieten cu familia Pavelescu şi încrezător în talentul lui Cincinat - îi încredinţează funcţia de prim-redactor la Literatorul. Poetul Nopţilor are numai cuvinte elogioase la adresa lui Cincinat Pavelescu, în articolul sintetic între l880 şi 1892-1893 Odată cu nr. l din acest an al Literatorului, Cincinat devine codirector, alături de Macedonski şi Măria D. Ghica. Continuă să publice în paginile revistei poezii şi articole şi scrie în colaborare cu Al. Macedonski drama Saul, a cărei premieră a avut loc pe scena TeatruluiNaţional din Bucureşti la 28 decembrie. In rolul titular: C. I. Nottara.Piesa a fost reprezentată de 9 ori, apărând apoi, în 1894, fragmentar,în Literatorul.

1907 După ce la începutul secolului publicase intens la Faclă, Zeflemeaua, Belgia Orientului, Semănătorul, Junimea literară, Viaţa literară şi artistică, devine prim-redactor la revista Convorbiri, condusă de M. Dragomirescu, până când, după nr. 10 din 1908, poetul se stabileşte mai departe de capitală, la Sinaia. In paginile acestei publicaţii îi apar cele mai bune poezii: Necunoscutei, Serenada, Pentru ochii tai cei dulci, Intima etc. Este, de altfel, cel mai rodnic an din activitatea sa poetică. La 2 octombrie îl aflăm judecător la Sinaia şi apoi la Fundeni-Frunzăneşti, Ilfov. Este anul când îl întâlneşte Victor Eftimiu în casa lui M. Dragomirescu: " Cincinat era elegant, frumos, cu ochii vii, scăpărători de inteligenţă. Purta lavalieră neagră, jiletcă de catifea, pantaloni cu dungi, ghete de lac cu piele de antilopă. Proaspăt ras şi pudrat întotdeauna. Părul începea să-i încărunţească. O dată cu naşterea Societăţii Scriitorilor Romani, este ales primul preşedinte al acesteia.

1910 La aproape 40 de ani, publică, în sfârşit, primul şi unicul volum de Poezii, mai mult la îndemnul prietenilor şi pe cheltuiala unui binefăcător. Volumul a fost foarte bine primit. "In mijlocul unei secete de simţiri - salută revista Viaţa românească apariţia -, când poeţii ce umplu paginile revistelor se chinuie să scoată câteva picături de ceea ce ei numesc poezie, simţi o adevărată plăcere intelectuală să citeşti, în sfârşit, pe unul căruia poezia îi este cu desăvârşire naturală, pornită din natura intimă a sufletului. Cincinat Pavelescu e unul din aceştia" (nr. 8, 1912 La concursul organizat de revista Flacăra cu tema "Care e scriitorul în viaţă pe care îl preferaţi şi pentru ce", majoritatea participanţilor înscriu la loc de frunte, alături de O. Goga, I. L. Caragiale, I. Al. Brătescu-Voineşti, D. Anghel, M. Sadoveanu şi pe Cincinat Pavelescu.

1920 6 decembrie Editează la Paris Le courier franco-oumaine, politiqe economique et litteraire. Director: Cincinat Pavelescu; redactor-şef Pompiliu Păltanea. Hebdomadarul îşi avea sediul în 33 rue Pi găile şi întrunea semnăturile unor personalităţi marcante în epocă. Din păcate, Cincinat Pavelescu făcea o politică literar-artistică românească de unul singur, folosind propriile posibilităţi materiale nesprijinit de oficialităţile noastre diplomatice.

1925 în editura Ramuri din Craiova apare volumul de Epigrame, critica, în unanimitate, socotindu-l pe autor "maestru al epigramei româneşti".

1927 Primeşte Premiul naţional de poezie.

1927 Devine director, din luna iulie, al revistei Braşovul literar, în care apar ultimele sale lucrări, îndeosebi paginile memorialistice, deosebit de preţioase în aducerea unor date inedite referitoare la Al. Macedonski, I.
L. Caragiale, Anna de Noailles, George Coşbuc etc.

În 1934, 30 noiembrie, ora 20, se stinge, la Braşov, pe Strada Neagră, la nr. 26, poetul şi epigramistul, bolnav în ultima vreme de cancer pulmonar.
Este înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti