“FATUL SI MANA CHIRURGULUI” Parintele Calciu 14 septembrie 2008

Părintele Mihai Lupu din Canada ne trimite o fotografie şi un text tulburător, referitor la viaţa şi cunoaşterea la care copiii ajung înainte de a se naşte. Publicăm textul şi fotografia, la care vom adăuga un scurt comentariu.
Redăm textul:

In luna Noiembrie a anului trecut, a început să circule o fotografie. Este fotografia unui copil de 21 de săptămâni, în pântecele mamei sale. Numele lui este Samuel Alexander Amas care a fost operat de un chirurg numit Joseph Bruner. Copilul a fost diagnosticat cu spina bifida şi nu ar fi supravieţuit afară din pântecele mamei. Trebuia deci operat intrauterin.
Iulia Amas, mama copilului, care este nursă de obstretică în Atlanta, a aflat că doctorul Bruner este un remarcabil chirurg în Nashville, la Vanderbilt University Medical Center şi că poate face astfel de operaţii chiar atunci când copilul este în pântecele mamei.
Procedura este să scoţi uterul via sectiunea C şi să faci o mică incizie pentru a opera copilul.
Uimitor!
In timpul operaţiei, micul Samuel a întins mâna sa fragilă, dar deplin desvoltată, prin incizia făcută şi a apucat cu fermitatea degetul medicului.
Aparatul fotografic a prins acest moment cu o claritate perfectă. Editorii revistei medicale care publică articolul au intitulat fotografia astfel: “Mâna delicată a fetusului Samuel Alexandru Amas de 21 de săptămâni iese din uterul mamei şi apucă degetul chirurgului Joseph Bruner ca şi cum ar vrea să mulţumească doctorului pentru accst dar al vieţii pe care i-l face.”
Mama lui Samuel Alexander spune că a plâns zile la rând când a văzut fotografia. Ea firmă ca sarcina ei şi fotografia nu vorbesc despre o boală sau infirmitate, ci despre o mică persoană.
Oricui îi vine să plângă privind această fotografie. Ascuns în uterul mamei ca un cocon de mătase în gogoaşă, Samuel Alexandru a simţit că o mână providenţiala vine spre vindecarea sa şi a prins degetul chirurgului ca şi cum i-ar spune: “Aici sunt! Ai grijă cum
procedezi!” Un bun venit şi o prevenire.
Intr’o Vineri seara, la Acatist, dupa slujbă, am spus celor prezenţi, în majoritate tineri, cele scrise de părintele Mihai. O tânăra doamnă, care are o fetiţă de 2 ani, mi-a relatat cazul ei care confirmă că fiii noştri, încă din pântecele mamei, sunt părtaşii noştri la toate împrejurările vieţii şi, probabil, înţeleg ce vorbim noi, ne pricep inteţiile, ştiu mult mai multe decât bănuim noi că ştiu.
“Eram singură acasă într’o seară. Era o linişte adâncă, soţul meu încă nu venise de la serviciu. Pregăteam masa. Deodată am scăpat pe lespezile de ceramică ale bucătăriei un castron metalic. Zgomotul a sunat parcă asurzitor în tăcerea casei. Fetiţa a tresărit în
pântecele meu şi multă vreme, după aceea, a fost neliniştită. Eu cred că pruncii noştri ştiu
foarte multe lucruri, nu prin cuvinte, nici prin învăţare, ci printr’o cunoaştere ca a îngerilor. Ei ştiu multe de la înger care le vorbeşte în grai ceresc. După ce se nasc şi intră în lumea
acesta, complet diferită de a lor, sunt obligaţi să se acomodeze lumii şi nouă, uită treptat limbajul ceresc şi-l învaţă pe cel lumesc, greu, cu eforturi şi şocuri, pentru că lumea n noastră nu este bună şi ei ştiu asta de la început.”
Sunt convins ca aşa este. Dintr’o lume cerească şi cu prezenţa îngerilor, copilul intră într’o lume iritată, brutală, cu voci repezite, chiar şi acolo unde părinţii sunt blânzi, pentru că nu există, nici măcar acolo lipsa de iritare şi pruncul suferă şi nu se poate sustrage noii lumi şi începe să uite şi crede că numai aceasta este lumea cea adevărată.
Numai prin somn, amintirile angelice îl bântuie şi pruncul zâmbeşte dulce, aşa cum nu stie să zâmbească atunci când este treaz.
Este sigur că vocile noastre repezite îl sperie, că strigătele mânioase îl rănesc şi că se obişnuieşte greu cu brutalitatea mângâierilor noastre. Am citit întro revistă medicala ca o sonogramă este aşa de zgomotoasă pentru un copil încât îl marchează pentru multă vreme. Zgomotul sonogramei este asemănat de medici zgomotului pe care îl face un tren
când intră în gară. Lumea de linişte intrauterină este învadată de sgomotele asurzitoare ale sonogramei. Dacă simpla cădere a unui castron de metal a neliniştit un copil câteva ore, probabil că o sonogramă îl paralizează pentru mult mai lung timp.
Naşterile programate – ele au devenit aproape o industrie, în care medical mamoş programează zece femei să nască în aceeaşi zi, pentru comoditatea lui pecuniară, indiferent cu câte zile înainte de termenul natural - trebuie sa fie un soc pentru pruncul smuls cu brutalitate din culcuşul cald al uterului şi aruncat în lumea sgomotoasă de
afară, înainte ca îngerul să-l fi pregătit pentru ce se va întâmpla.
Vă amintiţi de Oul Dogmatic al lui Ion Barbu?
“Din trei atlasuri e culcuşul
In care doarme nins albuşul,
Atat de galeş, de închis,
Ca trupul alb surpat în vis.”
(Citat din memorie)
Un făt culcat în trei atlasuri, în pântecele mamei suferea. Atunci a venit mâna salvatoare despre care îngerul îi spusese că va veni. Si cu puterile ei miniscule, mâna lui mică a strâns degetul doctorului: Bine ai venit!
(Preot Gh. Calciu)

P.S.
D-l Nicholas Nikolsky, un tânar ucrainian născut în America, ne scrie despre tragedia pe care am aflat-o toţi, din ziua de 27 Iulie, din Lviv, Ucraina.
Cu ocazia spectacolului aerian dat de aviaţia ucrainiană, un avion s’a prabuşit peste spectatori, omorînd 83 de persoane şi rănind mai mult de 140. Piloţii s’au ejectat înainte ca avionul să se zdrobească şi au declarat că superiorii lor i-au obligat la performanţe
foarte riscante, spre a plăcea publicului. Au urmat demiteri de miniştri, sancţionări de
ofiţeri, etc.
Partea cea mai impresionantă, ne spune Nicholas, o constituie faptul că, în noaptea premergătoare spectacolului, îngerul Domnului s’a arătat mai multor persoane pe care le-a prevenit: “Să nu mergeţi la spectacolul de mâine. Să nu mergeţi!” Unii au ascultat şi nu au mers. Foarte mulţi nu au crezut şi au mers: unii au murit, alţii au supravieţuit. Acest anunţ ceresc a fost confirmat de multe persoane, dintre cei care au ascultat şi dintre cei care nu au ascultat, dar au supravieţuit.