Bisericile
ortodoxe din Kosovo, distruse fara sa fie cineva tras la
raspundere
(Gardianul)
- 2008-02-23
Fara indoiala,
prin proclamarea independentei provinciei Kosovo, Biserica
Ortodoxa Sarba, Ortodoxia in general, sufera o grea lovitura,
deoarece, intr-o zona cu populatie majoritar musulmana, inima
uneia dintre cele mai importante vetre spirituale ortodoxe a
Europei, dupa Muntele Athos, va inceta cu siguranta sa mai bata.
Cu atat mai mult cu cat patrimoniul sau a fost in mare parte
distrus, intr-o perioada relativ scurta, fara ca sa fie cineva
tras la raspundere.
Informatii din zona spun ca sarbi ortodocsi au inceput sa
paraseasca Kosovo, in ciuda indemnului Episcopului Artemie de a nu
pleca.
Sarbii considera provincia ca fiind leaganul lor spiritual, inca
din Evul Mediu, iar existenta a 1.200 de biserici si lacasuri
sfinte in aceasta provincie este o dovada de netagaduit. De
cealalta parte, albanezii se considera descendenti ai ilirilor,
populatie pre-romana, care s-a dezintegrat in secolul al III-lea,
ceea ce i-ar indreptati sa sustina ca ei reprezinta singura
populatie cu adevarat autohtona din Balcani. Tragedia fostei
Iugoslavii este explicata de pr.drd. Gheorghe Constantin Nistoroiu
ca o prigoana asupra Ortodoxiei, declansata "imediat dupa ce
Episcopul Artemie de Raska si Prizren a cerut iesirea Serbiei din
Consiliul Mondial al Bisericilor".
O drama in timp de pace, ignorata cu buna-stiinta
Dincolo de dispute si pareri, drama lacasurilor de cult ortodoxe
din Kosovo este o realitate despre care mass-media nu abunda in
informatii, bilantul distrugerilor si vandalizarilor fiind
ignorate, in mare parte, de cancelariile europene si de alte
foruri internationale. Nimic nu a impresionat suficient, nici
macar coborarea, pentru prima data in istoria crestinatatii, a
Sinaxei Sfantului Munte Athos, pentru a fi in Belgrad, devenit
centrul Ortodoxiei prigonite, in timpul razboiului din anii '90.
Potrivit statisticilor, pe cuprinsul fostei Iugoslavii au fost
distruse, direct sau indirect, peste 1.000 de biserici ortodoxe.
Dintre acestea, aproximativ 156 s-au aflat in Kosovo, 60 dintre
ele fiind incluse pe lista monumentelor culturale, iar 33,
construite inainte de secolul al XVI-lea. In satul Velika Hoca,
spre exemplu, mostenirea ortodoxiei medievale este constituita de
cele 13 biserici, dintre care patru dateaza din secolul al
XIV-lea.
Astazi, din ce in ce mai multe voci reclama actele barbare
impotriva patrimoniului ortodox din Kosovo comise de albanezi si
acuza complicitatea fortelor de mentinere a pacii. In acest sens,
este data ca exemplu situatia din orasul Prizren unde, in numai
trei zile din luna martie 2004, deci in timp de pace, 3.800 de
soldati germani nu au facut nimic pentru a proteja macar o singura
biserica din cele aproape toate distruse de albanezi.
Promisiuni mari, realizari de ochii lumii
In tot acest timp, Comitetul Patrimoniului Mondial al
Organizatiei Educationale, Stiintifice si Culturale a ONU a tot
aprobat si a tot adaugat noi monumente pe lista sa. Pe parcursul
mai multor runde de intalniri intre delegatiile din Belgrad si
Pristina, desfasurate la Viena, s-a tot discutat despre protectia
tuturor monumentelor culturale si religioase din Kosovo, s-au
incheiat acorduri, dar aproape toate au ramas doar pe hartie. S-a
vorbit ani la rand despre accesul pelerinilor, autoritatilor si
altor persoane in bisericile si manastirile din provincie, dar
singura actiune concreta realizata a ramas doar infiintarea unor
zone de protectie anemica in jurul lacasurilor religioase.
Acum, cand Kosovo s-a rupt de Serbia, problema protectiei
patrimoniului ortodox din aceasta provincie devine o poveste
frumoasa, pe care, cu siguranta, in cativa ani, Europa unita o va
uita deliberat. Va ramane insa durerea Ortodoxiei, rostita atat de
dramatic de Biserica sa din Serbia: "Provincia Kosovo si Metochia
trebuie sa ramana parte integranta a Serbiei... Orice alta solutie
reprezinta o incalcare a dreptatii lui Dumnezeu si a dreptatii
umane, un act de violenta cu repercusiuni pe termen lung, atat
pentru Balcani, cat si pentru intreaga Europa".
Dumitru Manolache
