SCRISOARE CĂTRE MEDICI ŞI CĂTRE STUDENŢII LA MEDICINĂ                              (postat la 14 Octombrie 2007)

Dr.Nicolae Constantin PAULESCU  –PROFESOR LA FACULTATEA  DE MEDICINĂ BUCURESTI  (1921) 

            

            Vin să vă cer să îmi da-ţi o mână de ajutor la ridicarea unui mare dig moral, de care omenirea are o nespusă trebuinţă, pentru a putea rezista puhoiului năpraznic al patimilor. Şi mă adresez vouă deoarece, ca medici, cunoaşteţi fiziologia omului, ştiţi ce este un instinct şi pricepeţi ce este un viciu. În plus, voi aveţi zilnic de-a face cu consecinţele dezastruoase ale beţiei şi ale desfrâului pe care sunteţi chemaţi să le îngrijiţi. Or, s-a înfiinţat o asociaţie, cea a bunilor creştini, care are ca scop să combată patimile şi care şi-a ales ca mijloace de luptă nişte arme infailibile, şi anume prescripţiile lui Hristos.

           Pentru a dirija această societate morală, am recurs mai întâi la preoţi creştini pentru că sacerdoţiul (rangul, demnitatea) a primit de la însuşi Dumnezeu misiunea de a se împotrivi viciilor lumii.

           Pe urmă, m-am gândit şi la voi care formaţi un fel de al doilea sacerdoţiu (rang, demnitate), fără misiune divină. Într-adevăr voi alcătuiti o corporaţie morală a omenirii, căci, în afară de rare excepţii, nu sunteţi nici beţivi, nici curvari, nici lacomi la câştig, nici orgolioşi. Binenţeles nu vorbesc de nişte tâlhari care-l dezbracă pe bietul bolnav fără să-i dea vreun ajutor, nici de nişte ucigaşi de oameni care comit crima oribilă a avortului, vânzându-şi sufletul pe bani. Aceştia însă nu sunt medici; ei s-au strecurat pe furiş printre medici, ca să-şi poată executa nestingheriţi de nimeni, infama lor meserie de hoţi şi de laşi asasini. Voi meritaţi, deci să faceţi parte dintre educatorii morali ai lumii.

   În numele Asociaţiei Bunilor Creştini, vin să vă cer să o sprijiniţi din răsputeri, ca să îşi poată îndeplini rolul binefăcător. De câte ori vă este cu putinţă, primiţi să fiţi aleşi preşedinte, vicepreşedinte sau cel puţin membru influent în Sfatul Frăţiei.

   Tot ce aveţi de făcut în această societate consistă:

1.        în exemplul personal, al unei vieţi nepătate de vicii;

2.        în convorbiri particulare cu fraţii buni creştini sau cu persoane străine de asociaţie asupra patimilor şi asupra remediilor lor;

3.        în conferinţe publice, asupra aceloraşi subiecte- aceste conferinţe se pot ţine oriunde şi la orice ocazie ( în afară de întrunirile fraţilor ).

          Ce profit trageţi din faptul că intraţi în Asociaţia Bunilor Creştini?  În aparenţă nici unul. Ba mai mult, ţinănd seama de starea actuală a spiritelor, vă alegeţi cu oarecare pagubă pecuniară, căci îi pierdeţi de clienţi pe beţivi şi pe desfrânaţii pe care îi vindecă asociaţia.

          Dar cunosc sufletul vostru, pe care l-am văzut topindu-se de milă în faţa unei suferinţe. Ştiu că sunteţi în stare să vă jertfiţi bucuros viaţă pentru a o scăpa pe cea a unui biet bolnav. Cu alte cuvinte aţi gustat conştient sau înconştient din deliciile dragostei creştineşti. Dacă este aşa, dacă nu mă înşel în aprecierile mele, răsplata voastră va fi imensă, căci lucraţi pentru îndeplinirea unei opere sublime, pentru care însuşi Dumnezeu, Medicul Etern, s-a făcut om, venind să lecuiască patimile.  

             Această Asociaţie de care ne vorbeşte, nu mai există astăzi, deşi multe fundaţii româneşti urmează această linie şi aceleaşi principii. Pentru a ilustra preocupările românilor din alte vremi, redam din statutul asociaţiei, Capitolul I intitulat: Scopul şi Mijloacele Asociaţiei.

 

2. ASOCIAŢIA

CAPITOLUL I :  SCOPUL ŞI MIJLOACELE ASOCIAŢIEI

        Articolul 1. Se înfiinţează o Asociaţie de bărbaţi care ia numele de Asociaţia Bunilor Creştini şi al cărui sediu principal este în Bucureşti. Această asociaţie are o durată nelimitată.

        Articolul 2. Asociaţia are drept scop combaterea patimilor, care sunt în număr de patru şi anume:

i.         Patima de nutriţie, adică beţia, cu consecinţa sa alcoolismul.

j.         Patima de reproducţie, adică desfrâul, cu urmările lui: violul, adulterul, avortul, divorţul, concubinajul, proxenetismul.

k.        Patima de proprietate, adica lăcomia de avuţie, cu manifestările ei: hoţia, înşelătoria, camăta, rechiziţia, devastarea.

l.         Patima de dominaţie, adică trufia; efectele ei:  împilarea popoarelor, războaiele, robia.

Dar alături de acest scop general, asociaţia mai urmăreşte un scop special, care nu este decât un corolar şi care consistă în a-i apăra pe bunii creştini de răsfrângerea patimilor viciilor.

        Articolul 3. Pentru a atinge aceste scopuri, asociaţia decurge la următoarea mijloace:

I.         Instruirea oamenilor asupra patimilor şi asupra efectelor lor;

J.        Educarea voinţei celor care au căzut în viciu;

K.      Influenţarea autorităţilor statului să ia măsuri coercitive împotriva abuzurilor pătimaşilor.

L.       În plus de aceste mijloace generale, asociaţia este uneori silită să întrebuinţeze mijloace speciale care variază după epoci şi dupa localităţi.

        Articolul 4.  Asociaţia tinde la îndeplinirea unui scop universal, care place omenirii întregi şi care este acelaşi în tot locul şi în tot timpul. Ea trebuie să se introducă în toate ţările de pe pământ, ca doctrină creştină din care ea derivă.

       Articolul 5. Dar, ca să fie temeinică şi să dureze cât lumea, asociaţia trebuie să se pună sub scutul tutelar al lui Dumnezeu, care a venit pe pământ tocmai să combata patimile şi să aducă “pacea între oamenii de bunăvoinţă”

                Cu alte cuvinte, ea trebuie să capete protecţia Bisericii creştine, la poalele căreia să se dezvolte, ca o mlădiţă de iederă, fragedă şi plăpândă ce caută sprijin pe o stâncă de granit.